În fiecare zi, de luni până sâmbătă, la ora 19.00, are loc la Cine Theatro Gymnasio din Lisabona spectacolul de muzică tradiţională Fado in Chiado. În cartierul Chiado (Rua da Misericórdia 14, 1249-038 Lisboa), chiar în inima capitalei lusitane, răsună pentru o oră acorduri de fado, un tip special de muzică, născută în Lisabona secolului al XIX-lea, dar adoptată în scurt timp de întreaga cultură portugheză şi devenită peste ani simbol al Portugaliei, parte a patrimoniului cultural UNESCO.
Chiar şi astăzi există o tradiţie fado puternică în cartierele istorice ale Lisabonei, “fenomenul” fado se dezvoltă în continuare, iar spectacolele care îl promovează nu sunt doar un omagiu pentru o tradiţie străveche, ci mai ales o formă de celebrare a istoriei contopite cu modernitatea. Se spune că Fado combină nostalgia cu mândria portugheză, cu speranţa şi conformismul într-un stil muzical unic, a cărui imagine emblematică este fără doar şi poate inegalabila interpretă Amália Rodrigues.
Fado in Chiado, un show live care trebuie trecut pe lista obligatorie a vizitei în Lisabona, reuşeste în mai puţin de o oră să te transpună prin acorduri de muzică tipic portugheză, dar şi prin proiecţii cu fotografii şi citate din autori celebri ori prin versuri fado cunoscute, în locuri cheie din istoria muzicii fado, cum ar fi cartierele oraşului vechi, unde îşi are de fapt originile acest gen de muzică, în localurile de aproape de mare, acolo de unde marinarii îşi luau rămas-bun de la cei dragi înainte să plece în călătorii îndelungate în care aveau să îşi cânte dorul, sau în saloanele burgheziei, care a cultivat şi promovat de-a lungul timpului gustul pentru fado. Scena vibrează parcă prin nota profundă de sinceritate şi confesiune pe care muzica o emană. Nu trebuie să înţelegi portugheza pentru a percepe starea atât de pură şi de dureroasă de saudade, cântată de majoritatea melodiilor, un cuvânt care nu are echivalent direct în alte limbi, fiind tradus de cele mai multe ori prin termenul generic de “nostalgie”, dar care pare că ar fi ‘perechea’ fidelă a dorului românesc.
În toamna lui 2012, la finalul unui spectacol Fado in Chiado, am avut şansa să vorbesc despre această ‘stare de spirit’ chiar cu protagoniştii serii, artiştii Mafalda Taborda şi André Vaz (solişti voce), Paulo Ramos (chitară clasică) şi Fernando Silva (chitară portugheză). Cum aţi explica în propriile cuvinte ce semnifică saudade, i-am întrebat spontan, iar răspunsurile lor au fost asemănatoare: un fel de sentiment simțit atunci când îţi lipsește ceva sau cineva foarte drag ţie, dar care “reprezintă mult mai mult decât simplul ‘îmi lipseşti’”, ţine să puncteze Fernando Silva. Fado cântă aşadar despre cele mai lăuntrice sentimente, intră până în adâncul inimii, o desface şi o modelează pe o nouă matrice, cea a dorului pur, dureros, dar în acelaşi timp eliberator de toată povara inutilă a tristeţii neîmpărtăşite. “O furtună de sentimente: tristețe, dor de casă, fericire, viața însăşi…”, aşa ar sintetiza ‘filosofia’ Fado în doar câteva cuvinte fadista Mafalda Taborda. Acest aspect de “fericire” care se întrepătrunde totuşi în această muzică şi nuanţează durerea provocată de distanţă, de tristeţe, de dor, este esenţial şi pentru spectacolul din Theatro Gymnasio.
“Fado in Chiado arată ceea ce Fado reprezintă cu adevărat”, ne spune Paulo Ramos. “Nu este totul numai tristeţe şi melancolie, ci există şi o parte de bucurie.” O parte de bucurie, care se resimte în muzica însăşi. În comparaţie cu flamenco, muzica tradiţională spaniolă, care te înalţă la ceruri parcă numai pentru a te lăsa mai apoi să cazi într-un gol în care toate simţurile îţi sunt puse la încercare,- tocmai această senzaţie periculoasă de “cădere-liberă”, care îţi face pielea ca de găină şi te amuţeşte, definind cu adevărat ‘hipnoza’ flamenco-, muzica fado lasă totuşi să se întrezărească şi o urmă de speranţă, îţi lasă loc pentru un zâmbet şi te face să pleci cu un sentiment de mulţumire din sala de spectacole, combinând astfel pasiunea flamenco şi nostalgia chitarei clasice cu acordurile mai vesele ale chitarei portugheze.
Întrebaţi care este partea lor preferată la show-ul la care lucrează împreună aproape zilnic, Fado in Chiado, nici unul dintre cei patru artişti nu s-a putut hotărî la un singur aspect. “Nu pot să specific ceva anume, pentru că întreg spectacolul este foarte bine conceput iar eu iubesc pur şi simplu ceea ce fac”, a fost replica fadistului André Vaz.
Paulo Ramos, interpretul de chitară clasică din show-ul din Chiado, conduce şi o mică “afacere fado”, Restaurantul La Faia (Rua da Barroca 54 56 | Bairro Alto). Pe lista de specialităţi sunt trecute celebrul vin portugez O Porto şi preparate lusitane aparte, dar mai ales acorduri de muzică fado, care răsună aici până în miez de noapte, acompaniind numeroşi interpreţi cunoscuţi şi iubiţi în Lisabona, printre care şi Lenita Gentil, fadistă de renume internaţional, pe care am avut bucuria de a o întâlni personal.