În căutarea timpului pierdut, la DDR Museum din Berlin

În ultimii ani am avut ocazia să vizitez multe dintre muzeele reprezentative ale Europei, de la British Museum din Londra și Louvre din Paris, la Rijksmuseum din Amsterdam și Muzeele Vaticanului, de la Galeriile Uffizi și Galleria dell’Accademia din Florența la cele de pe insula berlineză a Muzeelor și Pinacoteca Ambroziană din Milano.

Am intrat, de asemenea, și-n altele, mai puțin celebre, precum Muzeul Jucăriilor din Praga sau Spitalul Păpușilor din Lisabona, cel al Sexului din Amsterdam ori al Dantelei din Burano.

© DDR Museum, Berlin 2017

Niciunul dintre ele, însă, cu o singură excepție (e vorba despre Casa Annei Frank, din Amsterdam), nu m-a impresionat într-o măsură mai mare decât a reușit s-o facă DDR Museum din Berlin, un muzeu în care, dacă faci parte dintr-una dintre generațiile de est-europeni care au apucat să trăiască măcar câțiva ani sub comunism, nu te vei putea sustrage amintirilor dulci-amărui ce te vor asalta vizitându-l.

Comunismul a fost rău, nu încape îndoială, însă mintea umană are tendința să îngroape lucrurile urâte și să păstreze doar amintirile luminoase, sunt sigur că știți asta. Ne amintim de aceea mai rar de cozi, rații, frig, întuneric, defilări și alte umilințe,  și cu mult mai des și mai multă plăcere de gustul înghețatei Polar sau al Pufarinului de altădată, al bananelor coapte pe șifonier și al caramelelor ungurești, de Cireșarii, Pif-uri și “Toate pânzele sus”, de radioul Ric sau petrecerile la care ascultam muzica de pe benzile magnetofonului Kashtan.

Imaginați-vă toate astea și multe altele puse laolaltă, într-un muzeu în care nu le poți doar admira, ci și atinge, întoarce pe toate fețele, manevra sau utiliza aproape după bunul plac.

Ei bine, DDR Museum – dedicat, după cum sugerează denumirea sa, vieții din Germania de Est, așa numita DDR – este un astfel de muzeu, în care odată intrat vei avea senzația că ai plonjat în trecutul nu foarte îndepărtat, un trecut în care, în calitate de cetățean al unei țări socialiste, indiferent că era vorba de RSR sau, în cazul acesta, RDG, nu trebuia să-ți faci griji pentru ziua de mâine, întrucât cineva acolo sus, fie că te iubea, fie că nu, veghea asupra tuturor să nu ne abatem de la drumul construirii societății multilateral dezvoltate.

Iar asta, în loc să te sperie, mai degrabă te va bucura, așa cum pe oricine l-ar bucura să știe că, măcar pentru câteva clipe ori minute, timpul poate fi dat înapoi, atât cât să simți încă o dată gustul madlenei și al copilăriei, al vremurilor apuse și al speranțelor intacte.

Înființat ca primul muzeu privat din Germania, DDR Museum este, însă, mai mult decât o impresionantă colecție de obiecte purtând marca trecutul ului (în depozitele sale se găsesc deja peste 250 de mii de astfel de piese, de la cele mai modeste, precum jucării sau obiecte vestimentare, până la obiecte de mobilier, automobile sau chiar o cabină de lift din perioada socialistă), fiind în același timp și o carte deschisă de istorie pentru toți cei care vor să aibă o imagine a vieții de zi cu zi a germanilor estici dar și, până la urmă, a tuturor locuitorilor din așa-numitul bloc sovietic.

Vizitându-l, recunosc că n-am reușit să identific vreun capitol care să lipsească din acest manual interactiv, de la educație și cultură, la sport și petrecerea timpului liber,  de la armată și viața politică, la modă și excursii peste hotare (desigur, doar în alte țări socialiste, de unde beneficiarii de pașaport se întorceau cu suvenirurile familiare tuturor celor care au avut prilejul să călătorească în acea perioada, de la celebrele flacoane cu parfum bulgăresc și la fel de cunoscutele păpuși Matrioșka, la coniacul Milcov sau cubul Rubik .

Practic, expoziția acoperă orice aspect la care te-ai putea gândi, din momentul nașterii „omului nou” și până la maturizarea acestuia, firește, sub privirile vigilente ale partidului și securității. Fotografii cu copii așezați ordonat pe olițe, ghizdane în care veți găsi maculatoarele cu însemnările elevilor, aparate de radio la care puteți asculta emisiunile din acea perioadă, camere în care intrând vreți avea senzația stranie de deja-vu (fie că e vorba de prea bine cunoscuta cameră de tineret în care și-au consumat adolescența în anii ’80 aproape toți cei care au locuit la bloc în comunism, fie de sufrageria cu televizorul în biblioteca în rafturile căreia se găsea și nelipsita colecție de casete audio), biroul unui înalt funcționar de partid, cu tot cu țigări și băuturi vestice ascunse  în sertare, vestiarul muncitoresc cu poze deocheate lipite pe partea interioară a ușii, o cameră de interogatoriu sau un Trabant în care poți urca și pe care îl poți conduce virtual, nimic din ce alcătuia viața în comunism nu lipsește din acest muzeu.

Iar daca experiențele directe nu sunt suficiente, ghidul muzeului, care poate fi cumpărat din magazinul acestuia, va va oferi alte numeroase informații utile acestei imersiuni în vremurile în care o națiune, cea germană, era divizată de un zid, iar lumea toată era împărțită și ea în două de așa- numitul Război Rece. În 200 de pagini, bogat ilustrate,  acest ghid, lansat recent și pe care l-am primit la redacție prin amabilitatea dnei Melanie Alperstaedt, completează în mod fericit tabloul unei societăți apuse, care deși a produs multe suferințe, paradoxal, trezește încă nostalgie în rândul celor care au trăit (sub) aceste vremuri.

Nu ratați, așadar , ocazia, dacă ajungeți la Berlin , de a face această incursiune în trecutul recent, vizitând DDR Museum. Adresa și programul, precum și multe alte detalii despre ce puteți vedea în muzeu, găsiți aici, iar impresiile voastre le aștept pe adresa claudius@travelontop.ro.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.