Londra: Extraordinarul Imperial War Museum

Nu este neapărat uşor de ajuns la Imperial War Museum, dar dacă ai o harta bună, care îţi indică cursele de autobuz din Londra, ai posibilitatea să vizitezi gratis un muzeu impresionant,   ce nu trebuie ratat de nici unul dintre iubitorii istoriei militare a secolului trecut.

Chiar de la intrare eşti întâmpinat de două tunuri navale uriaşe cu care erau echipate navele de război britanice în Primul Război Mondial şi care trăgeau obuze la o distanţă de peste 10 kilometri. Muzeul este organizat pe cinci nivele, plecând de la subsol, dedicat exponatelor din Primul Război Mondial (tunuri, uniforme, arme, hărţi etc.), parter (care se concentrează asupra celui de al II-lea Război Mondial), la nivelul următor aflându-se şi o sală de conferinţe, până la nivelele superioare, unde se află o cutremurătoare expoziţie permanentă dedicată Holocaustului (ţi se face pielea găină) dar şi expoziţiile itinerante.

În cadrul prestigiosului Muzeu Imperial al Războiului din Londra se află şi Arhivele Sonore (Sound Archive) ale Imperiului Britanic, cea mai importantă arhivă sonoră din întreagă lume, unde sunt stocate 33.000 de înregistrări, mărturii ale combatanţilor din cele două războaie mondiale. Să recunoaştem, un izvor extraordinar de istorie orală.

În interiorul impresionantului muzeu se află şi mai multe expoziţii tematice ne-permanente („Siria: explorarea unui conflict”, până la 3 septembrie 2017 sau „Conflicte contemporane: Afganistan, reflecţii din Helmand”, până la 26 noiembrie 2017 – în care sunt expuse fotografii din provicia Helmand unde forţele britanice au fost cantonate din 2006 – sau „Puterea poporului: luptând pentru pace”, până în 28 august 2017 – expoziţie care se concentrează asupra mişcărilor pacifiste din Primul Război Mondial până astăzi).

Nu ştiu cum au reuşit să achiziţioneze sau să subtilizeze britanicii şi un celebru tanc sovietic T-34 aflat la parter. M-am fâţâit pe lângă el câteva minute bune, l-am privit din mai multe unghiuri pentru că ştiam din memoriile ofiţerilor români, mai ales ale lui Radu Mărculescu şi Aurel State, aflaţi pe Frontul de Est, că acest mastodont de fier era principala armă ofensivă a Armatei Roşii. O notă foarte proastă trebuie acordată şi Abwher-ului (serviciul secret al Armatei Germane) care în iunie 1941 nu detectase existenţa acestei arme mortale, mult superiorară oricărui tanc german (la momentul iunie 1941). Mastodontul ăsta este înfricoşător şi când se odihneşte în sala de muzeu. Pentru câteva clipe am încercat să-mi imaginez cum te poţi simţi când măcar unul vine spre tine cu motorul turat, plin de obuze şi gloanţe, gata să te strivească. Unul, nu două sute… În mod eroic, au existat militari români care s-au căţărat pe el şi au făcut tot posibilul să-l incendieze. În lateral se poate observa cum tancul are ataşate canistre de motorină (probabil, ca orice maşinărie sovietică avea un consum exagerat) pe care soldaţii români făceau tot posibilul să le incendieze. Un ofiţer român s-a căţărat pe una din aceste maşinării cu un baros şi, lovind repetat turela tancului, i-a speriat pe tanchiştii sovietici care au intrat în panică, întorcându-se spre liniile lor.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.