Turismul socialist : între goana după valută şi instalaţiile sanitare defecte

Distinsul nostru colaborator Codruț Constantinescu ne-a oferit spre publicare un material care ar trebui citit și recitit, chiar de mai multe ori, de toți cei care vor să înțeleagă de ce România a pierdut – cel puțin până în prezent – toate pariurile pe care le va fi făcut cu turismul. Degeaba ne propunem să facem incoming (un termen pretențios care denumește atragerea turiștilor străini), dacă năravurile celor din industria cazării și alimentației publice sunt aceleași ca în anii comunismului multilateral dezvoltat. Servicii proaste, personal incapabil să comunice la un nivel acceptabil cu turiștii străini, note de plată umflate și mâna întinsă (fără a spune vreo poveste) după bacșiș ne definesc din păcate și astazi, în multe situații, semn că, în ce privește litoralul românesc, cel puțin, nu s-au schimbat prea multe față de perioada la care se referă articolul lui Codruț Constantinescu. Materialul este cu atât mai interesant cu cât are ca punct de pornire un document oficial, întocmit de un funcționar din Ministerul de Externe și destinat direct lui Nicolae Ceaușescu. În acesta, autorul menționează numeroasele plângeri adresate autorităților de către agențiile de turism străine care încercau să aducă turiști pe litoralul românesc al Mării Negre. Din păcate, după cum putem constata, iată că nici la 30 de ani de la dispariția lui Ceaușescu și a sistemului economiei centralizate nu am reușit să scăpăm de metehnele deprinse în epoca socialistă. – TravelOnTop

 

Culegerile de documente brute nu au puterea de atracţie pe care o suscită alte cărţi de istorie (când ţi se oferă materia gata mestecată). Cu toate acestea, uneori, citindu-le cu atenţie, poţi descoperi adevărate tezaure de informaţie, chiar dacă nu neapărat legate strict de evoluţia politică a unui sistem sau regim politic la un anumit moment. Nu face excepţie nici impresionantul volum „Documente Nicolae Ceauşescu (1972-1975)” îngrijit de istoricii Armand Gosu, Dorin Dobrincu şi Mihnea Berindei (care s-a stins din viaţă înainte de apariţia celui de al treila tom al lucrării venită în siajul Raportului Prezidenţial de Condamnare a Comunismului din anul 2006). Cine s-ar fi aşteptat ca în interiorul volumului (zeci şi zeci de documente, care mai de care mai interesante) să se regăsească şi unul care oferă o radiografie exactă a turismului din RSR la jumătatea anilor 1970?

Starea turismului socialist nu era cu mult mai strălucită decât a altor domenii, chiar dacă regimul începuse să investească masiv în domeniu („salba” staţiunilor de pe litoralul românesc atunci a fost construită şi, în mare măsură, a rămas neschimbată până astăzi). O informare adresată lui Ceauşescu de către Ministerul Afacerilor Externe (pag. 266-268) ridică o serie de probleme pe care MAE le colectase prin ambasade şi consulate, de la agenţiile de turism străine care încercau să opereze în RSR (în sensul de a trimite turişti la noi). În mod ciudat, comunicatul se depărtează periculos de limbajul de lemn şi oferă o imagine reală a problemelor pe care le cunoştea turismul socialist, poate şi pentru că se cunoştea slăbiciunea lui Ceauşescu pentru devizele străine (un alt punct comun cu Stalin), imperialiste, greu de obţinut prin schimburile comerciale directe, având în vedere că produsele româneşti nu aveau cum să fie la fel de competitive cu cele occidentale.

Francezii, sătui până-n gât de carnea de porc

Imaginea este amuzantă şi parcă mereu actuală. O anume firmă franceză Le Tourisme Francais care opera în România ar fi primit, numai în luna august 1973, 150 de reclamaţii în legătură cu calitatea cazării şi mesei oferite turiştilor cazaţi în Hotelul Capitol din Jupiter: „Partea franceză pretinde despăgubiri în valută de la ONT Litoral.”  Turiştii străini occidentali erau foarte nemulţumiţi şi de calitatea meniurilor servite prin restaurantele şi cantinele româneşti, reclamând faptul că se folosea în mod excesiv carnea de porc (visul de aur al poporului român în cele patru decenii de comunism) în detrimentul legumelor şi zarzavaturilor. Vesticii erau mai atenţi la sănătate şi dietă, şi atunci ca şi acum un apanaj al celor bogaţi.

Turiștii străini, înșelați la nota de plată

Alte firme partenere din RFG reclamau că nu existau meniuri pentru copii, dar nici creşe sau locuri de joacă unde cei mici să fie lăsaţi pentru ca părinţii să se poată distra şi simţi cu adevărat în concediu. De aceea, cheltuiau mai puţini bani. Unii dintre ei chiar s-au întors cu lei necheltuiţi în Anglia (ceea ce conta era că-şi schimbaseră lirele sterline). Alţi turişti, din Danemarca, Cehoslovacia, Italia şi Austria se plângeau de „carenţe în educaţia şi etica profesională a personalului de serviciu (lipsa de politeţe, întocmirea incorectă a notelor de plată, necunoaşterea unor limbi străine de largă circulaţie, insistenţă pentru a obţine bacşiş)”. Alte surse engleze reclamă defectarea lifturilor și a instalaţiilor sanitare în diverse hoteluri.

Se comunica faptul că, pe şleau spus, odată turistul occidental păcălit să vină în RSR nu mai revine a două oară. Era suficient să se ardă o dată! „Nu putem crea o clientelă de turişti permanenţi care să vină de mai multe ori sau chiar în fiecare an în România.” Nu li se putea impune, așadar, vesticilor ceea ce nu li se aplică nici măcar românilor cu venituri medii, care, de când au dat de libertate şi au posibilitatea de a alege, nici nu mai vor să audă de litoralul românesc. „Insuficienta preocupare pentru folosirea unor forme de agrement cât mai diverse şi atractive pe perioada şederii turiştilor în România a fost semnalată de mai multe oficii diplomatice.”

Ţara încă nefiind ermetic închisă, anumiţi turişti vestici se aventurau cu maşinile prin România. Unii dintre noi ne mai aducem aminte de caravanele poloneze, cehoslovace sau redegiste care campau în campingurile patriei (mai ales la Neptun). La jumătatea anilor 1980,  însă, turiştii occidentali care călătoreau cu propriile autovehicule deveniseră deja rara avis.  În anii 1970, în schimb, turiştii olandezi şi italieni se plângeau de… instalaţiile sanitare din campinguri şi moteluri.

Să creștem prețurile, tovarăși! 

Ultimul punct al raportului trece în revistă mai multe sugestii de îmbunătăţire a turismului în RSR, printre care şi… majorarea preţurilor practicate în staţiunea Poiana Braşov, pentru că se observase o cerere mare din partea turiştilor din RFG. Grasa şi prospera vacă refegistă  putea fi mulsă mai eficient! Trebuie să recunoaştem că nu suntem deloc şocaţi descoperind această imagine a turismului românesc din anii 1970-74 pentru că, în mare măsură, ea este eterna imagine a turismului românesc (mai ales problemele la instalaţiile sanitare!), iar după aproximativ o jumătate de secol situaţia nu este  radical diferită. Nici în ce privește calitatea serviciilor oferite, dar, evident, nici în ce privește valuta cheltuită în România de turiștii atrași din străinătate.

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.