Podul Carol din Praga, ce traverseaza Vltava pe cel mai scurt drum dintre Piata Orasului Vechi si Catedrala, reuseste sa atraga mii de turisti, captivati de momentul etern, pastrat cumva in timp. Se intampla poate datorita istoriei sale venerabile si zgomotoase, poate pentru galeria de sfinti pastrati aici ca pentru eternitate, ori datorita privelistii unice de care ai parte, spre Castelul din Praga.
Oricare ar fi motivele pentru care Podul Carol din Praga este atat de apreciat si admirat, turistii si localnicii deopotriva, iubesc sa se plimbe sau sa leneveasca de-a lungul trotuarelor sale late de sute de ani, dandu-i capitalei Cehiei acel caracter unic, care-ti bucura sufletul de fiecare data.
O inscriptie amplasata in apropierea statuii lui Carol de la marginea Orasului Vechi, spune ca piatra de temelie a podului a fost pusa de Carol al IV-lea, regele Boemiei, in anul 1357, pe 9 iulie, la ora 5.31. O insiruire de numere impare, pe care regele Carol a aplicat-o la sfatul astrologilor sai.
Cu o lungime de 516m, 10m latime si 16 arce peste Vltava, impresionanta structura gotica este aparata de trei turnuri, doua catre cartierul Lesser, iar al treilea dinspre vechiul oras. Pana in anul 1841 a fost singurul pod care lega vechiul oras de castel si a fost iluminat prima data cu lampi cu ulei in anul 1723, apoi cu lampi cu gaz, in 1866. Corpurile de iluminat din 1866 au fost adaptate la electricitate prin 192, fiind folosite si in zilele noastre.
Grupurile statuare care reprezinta sfinti, personaje istorice sau scene biblice sunt opere ale unor sculptori renumiti ai epocii baroce precum Matthias Braun, Jan Brokoff, Michael Joseph, Ferdinand Maximilian. Originalele, inlocuite cu replici in 1965, se pastreaza astazi in lapidariumul Muzeului National.
Asa cum la Roma se spune ca daca arunci un banut in Fontana di Trevi vei reveni, legenda spune ca daca atingi basorelieful de la baza statuii la Jan Nepomuk, vei reveni in capitala Cehiei.
