Colega noastră, Dr. phil. Catalina Ene Onea, ne oferă un amplu material despre sudul Portugaliei, alături de recomandarea expresă de a descoperi la rândul vostru toate frumusețile, ascunse sau nu, ale acestei regiuni.
Când eram mică, eram fascinată de pietrele de pe plajă, la mare. Îmi aduc aminte cum căutam cu tatăl meu acele pietre cu găuri, care se găseau doar pe plaja de la Neptun, „celebre” pe litoralul românesc. Apoi, la Mediterană, o mulțime de pietre frumoase mi-au captat atenția și mai apoi mi-au umplut bagajul, și pot spune chiar că am răspuns de mai multe ori cu „da” la întrebarea „Ce cari acolo, pietre?” Am între timp o colecție frumoasă de pietre din cele mai variate – din diferite țări, de la diferite mări, de pe diferite tipuri de plajă –, dar cred că de-abia când am ajuns la ocean, am început să apreciez cu adevărat frumusețea pietrelor. Analizam până atunci pietrele doar în funcție de aspectul lor, însă putând observa atât de clar fenomenul de flux-reflux, și mai ales schimbările pe care acesta le aduce cu sine în plan fizic într-un peisaj la ocean, am înțeles că mai presus de orice, pietrele găsite pe plajă aduc cu ele o poveste, fiind, de fapt, ele însele o poveste. Acestea sunt pietrele de care „se îndură” marea, cele care ajung pe nisip după ce au fost șlefuite de apă prin mii și mii de curenți marini, prin felurite forme de valuri și maree, iar fiecare gaură, fiecare nervură, fiecare colț sau rotunjime reprezintă o urmă a vieții, a destinului lor de piatră marină; la fel cum oamenii își poartă cu sine ridurile, cicatricile sau rănile nevăzute ca formă de experiență de viață, ca formă de viață în sine…
Și cred că a fost o formă de destin să ajung la Oceanul Atlantic, în Portugalia, anul acesta. Împătimit fan al Spaniei ce sunt, îmi doream să merg și acum tot în țara lui Cervantes, dar cum s-au anunțat diferite greve pe aeroporturile spaniole, nu am vrut să risc nimic, așa că am ales să descopăr ceva nou – o zonă de coastă aproape de cel mai vestic punct al continentului european. Și așa am ajuns în sudul Portugaliei, în Algarve, regiunea în care sunt numărate, an de an, cele mai multe zile cu soare din toată Europa! Chiar și iarna temperaturile scad foarte rar sub 15 grade, iar în ianuarie, la 20 de grade în aer, se stă chiar și la plajă…
Cu un relief spectaculos, cu stânci și roci ieșind din apă și formând peșteri naturale, cu o vegetație tipică pentru zonele mediteraneene, și mai ales cu nenumărate plaje ca mici golfulețe, fiecare purtând nume individual, Algarve atrage anual milioane de turiști din întreaga lume, cele mai cunoscute orașe în zonă fiind Faro, Lagos, Albufeira, Travia sau Portimão. În special districtul Albufeira este considerat un magnet pentru turiști, nu doar pentru cei internaționali, ci și pentru foarte mulți turiști portughezi, care preferă să își petreacă vacanța aici, deoarece în sudul țării inclusiv temperatura apei oceanului este mai ridicată decât în alte zone de coastă din Portugalia.
Se spune că luna august este în Algarve cea mai plină lună a sezonului estival (care începe în martie și se termină în octombrie), deși anul acesta majoritatea angajaților din domeniul hotelier și de restaurante se mirau de afluxul mare de turiști veniți chiar și în septembrie. „Parcă oamenii ar vrea să recupereze perioada de pandemie, când au fost nevoiți să stea în casă”, glumea Avelino, cel care alături de Patricia, Daniela, Teresa & Co a avut grijă de mine în cele câteva zile petrecute la Hotel Santa Eulália Praia din districtul Albufeira, un hotel mic din apropierea uneia din cele mai frumoase plaje din zonă, Plaja Santa Eulália, cu un staff amabil, care a răspuns prompt la întrebările și cerințele mele de jurnalist curios, răsfățându-mă chiar din când în când cu fructe sau câte o băutură din partea casei.
Bazându-mă pe recomandările primite de la hotel, și mai apoi de la localnicii cu care m-am împrietenit cât am stat acolo, am descoperit zona pe cont propriu, mergând foarte mult pe jos (o mașină este însă binevenită, pentru a putea vedea cât mai multe din frumusețile zonei), iar când nu mai puteam merge sau mă grăbeam să ajung undeva, îmi venea în ajutor simpatica Vanesa, una dintre cei peste 80 de TukTuk driveri din Albufeira, un fel de taxi ecologic, conceput pe structura unui scuter cu motor. Cu Vanesa am ajuns în orașul vechi al Albufeirei, „o bijuterie” pe o stâncă, s-ar putea spune metaforic, cu o istorie care începe încă din vremea Imperiului Roman, oraș la poalele căruia se întinde Oceanul Atlantic; tot Vanesa mi-a povestit despre locurile și localurile de neratat în centrul istoric sau despre cluburile și magazinele din orașul nou, care spre deosebire de orașul vechi este mult mai comercial și fără personalitate, dar în care se concentrează viața de noapte, cu petreceri și activități desfășurându-se fără pauză, până dimineața.
Pe lângă zecile de feluri de pește proaspăt sau fructe de mare de toate formele și mărimile – de unele dintre ele nu mai auzisem în viața mea – , toate aduse direct din Ocean, bucătăria locală răsfață cu multe dulciuri tradiționale pe bază de migdale și smochine (preferatul meu: Três Delícias Do Algarve) precum și cu înghețată delicioasă de variate arome deosebite, care nu se întâlnesc peste tot, cea de ciocolată neagră de Ecuador rămânându-mi în special în minte și în papilele gustative, vesele chiar și la simpla amintire a gustului.
M-au invitat la o cină tradițională cei de la Restaurantul Cais ao Mar, la ora actuală unul dintre cele mai bine cotate restaurante de pește și fructe de mare din Algarve, iar Rui, chlenerul portughez care trăise mult timp în UK, și care m-a „îndrumat” în seara cu pricina, m-a sfătuit ca data viitoare să îmi aduc și prietenii, pentru a putea încerca împreună specialitatea casei, și anume meniul de fructe de mare, care vine cu cinci feluri separate și cuprinde mai tot ce poate oferi Oceanul, meniu care se pregătește, de regulă, pentru 2-5 persoane. Am plecat cu zâmbetul pe buze de la restaurant, nu înainte de a aștepta câteva minute pentru a putea face o fotografie cu bucătarul șef, cel care nu a putut părăsi bucătăria decât preț de câteva clipe, pentru că, după cum mi-a spus chiar el pe fugă: „Avem o responsabilitate foarte mare față de clienții noștri”. Iar la finalul serii mi s-a oferit chiar posibilitatea de a mă întoarce la hotel cu mașina, Denise, o angajată foarte drăguță a restaurantului, venind la mine să îmi spună că mă recunoaște de la celălalt loc de muncă al său, terasa de pe plaja Santa Eulália (locul în care eu obișnuiam să îmi beau cafeaua dimineața, aflat însă la câțiva kilometri buni de restaurantul Cais ao Mar), iar dacă am nevoie să ajung înapoi în acea zonă, mă poate lăsa ea la hotel. Asta apropos de… „cât de mică este lumea”!
La recomandarea altui chelner amabil și glumeț, Ruben de la Restaurantul Martins , situat chiar în vecinătatea hotelului meu, am încercat și tocănița de pește tipic portugheză, Cataplana, care în Algarve are și o variantă pe bază de carne de porc și cartofi prăjiți, pentru cei care poate nu sunt fani pește și fructe de mare.
Fără doar și poate însă, una dintre cele mai frumoase experiențe personale în Algarve a fost turul „Delfini și Peșteri” cu Matrix Powerboat al companiei Algarve Charters , o plimbare pe apă către inima oceanului, ca o călătorie spre o altă lume. În doar două ore și jumătate viața capătă parcă alte valențe, adăugând nuanțe noi arsenalului de fapte și stări experimentate până în acel moment.
Căpitanul João și echipajul lui, Miguel și Renato, se simt de fiecare dată responsabili de siguranța, dar și de zâmbetul celor de pe barcă. „Ce poate fi mai frumos decât să vezi oameni zâmbind?”, întreabă (retoric) João, biolog marin, specializat în delfini, fotograf de natură și animale, pescar profesionist de perceves, o specie de scoici pentru care mulți pescari își riscă viața, acestea găsindu-se doar în locuri foarte greu accesibile, de obicei contra curentului marin. „Ce noroc pe capul meu, să ajung să văd delfinii ghidată de un specialist”, mă gândeam eu cu un zâmbet larg deja instalat pe chip, când chiar în fața noastră au început să se desfășoare primele salturi de delfini. „Este o familie, iar puiul s-a născut acum câteva săptămâni”, anunță căpitanul la microfon, arătând spre petele gri de pe corpul delfinului mic, ceea ce reprezintă semne rămase de la perioada petrecută în uter, care vor dispărea în timp. „Când sunt în larg, toate grijile dispar, am lacrimi în ochi de bucurie și pielea de găină de fiecare dată când delfinii îmi îngăduiesc să fiu în mijlocul lor”, mi-a mărturisit João, iar această emoție autentică, pasiunea puternică pentru ceea ce face, a reușit să mi-o transmită și mie în acea după-masă însorită de duminică, petrecută împreună în sânul Atlanticului.
Toate bărcile care pleacă în scop turistic din Marina de Albufeira (la doar 2 km de orașul vechi) colaborează în a localiza delfinii în largul Oceanului. Cum nu este niciodată o garanție că delfinii se vor și arăta pe parcursul unui tur cu barca plină de turiști dornici de experiențe unice, în momentul în care un echipaj descoperă poziția delfinilor, acesta transmite coordonatele prin radio, și toate celelalte ambarcațiuni se apropie în același timp de zonă, cu bucuria întâlnirii, dar și cu grija și respectul cuvenite față de mamiferele marine.
După întâlnirea cu delfinii, turul continuă mai aproape de țărm, pentru a descoperi alte minuni ale locului – nenumărate peșteri naturale și plaje atinse doar de apele Atlanticului, printre care se cer enumerate Peștera și Plaja Benagil (unul din cele mai spectaculoase locuri din Portugalia, care adună peste 7 milioane de vizitatori în fiecare an), Plaja Marinha, considerată de National Geographic una din cele mai frumoase plaje din lume, Peștera Păsărilor, în care trăiesc șase specii diferite de păsări, Grota Căpitanului, Peștera Traficanților, Praia Grande, mici capele cățărate pe stânci, unde mulți oameni vin să se căsătorească, și multe alte locuri fascinante care ar merita să fie pe lista personală a lucrurilor de văzut măcar o dată în viață!
Le mulțumesc din suflet celor de la Algarve Charters, și în special lui Francisco, cel care m-a invitat în numele companiei la această minunată experiență, un moment de referință în călătoria mea în Algarve, devenid rapid una din cele mai frumoase zile din viața mea. Recunoștința mea se îndreaptă, de asemenea, către toți cei care m-au ajutat, sfătuit sau ghidat într-un fel sau altul pe timpul șederii mele în Albufeira, spirite ospitaliere și primitoare, cu un zâmbet pe față, în ciuda oboselii sau a greutăților zilnice – fără ei șederea mea acolo ar fi fost cu siguranță mult mai săracă!
Mergeți, așadar, să vizitați sudul Portugaliei, dacă nu ați fost deja în zonă… Cu siguranță, natura nu vă va dezamăgi, iar lumina aceea magică, de un alb ireal oglindit pe suprafața oceanului, se va transforma în cântecul de fericire al zilelor petrecute acolo.