După o după-masă sufocantă în Florenţa, al cărei centru vechi era luat cu asalt de mii şi mii de turişti de toate naţiile (o notă interesantă: în Italia a apărut turistul chinez, complet inexistent acum un deceniu sau două, fenomen explicabil prin boomul economic neîncetat pe care-l înregistrează Republica Populară Chineză) am hotărât să revenim în Bellaria, pe malul Marii Adriatice, pe un alt drum decât cel trasat de autostrăzile italiene şi am coborât spre Arezzo, unde am ajuns într-un tihnit început de seară al unei frumoase dumininici de iulie.
Ce diferenţă! Ce linişte, cât de puţină agitaţie! Arezzo este exact oraşul mic de provincie din Franţa, Spania sau Italia pe care-l iubesc, nici prea mic pentru a te plictisi cumplit, dar nici prea mare, celebru si luat cu asalt de sute de mii de turiști (aceste oraşe au tendinţa de a mă sufoca/ gâtui şi nu cred că reprezinta cel mai bine o ţară pentru că industria agresivă a turismului de masă are această capacitate de a modifica percepţiile) Cum am parcat maşina, fără probleme, lângă o alta înmatriculată în România şi cum ne-am dat jos, am şi auzit limba română. Nişte concetăţeni stateau tacticos şi înfulecau o îngheţată de la gelateria de pe colţ. Arezzo nu este un oras mic (are peste 90.000 de locuitori – nu mi-am dat seama unde se aflau ei sau unde locuiau, chiar dacă l-am parcurs de la intrare până în centru), fiind şi capitala provinciei toscane cu acelaşi nume. Se găsește la mai puţin de două sute de kilometri de zona calamitată din Norcia-Amatrice, orase aflate în regiunea Umbria, învecinată cu Toscana.
Arezzo are o istorie veche, fiind la origine o aşezare etruscă (Aritim), unul din cele 12 oraşe confederate ale Ligii Etrusce. A fost cucerit de romani în 311 I. Hr., Arretium devenind o etapă dar şi fortificaţie militară pe Via Cassia care ducea spre nordul Italiei. În perioada lui Augustus, Arretium era cel de al treilea oraş ca mărime din Italia romană. Oraşul roman a fost parţial distrus de goţi şi de longobarzi, ca multe altele din Italia de nord. Între 1098 şi 1384 Arezzo a fost o mică republică independentă dar a sucombat în faţa forţei şi prestigiului Florenţei. In 1252 cei din Arezzo s-au luat dupa alţii şi…au înfiinţat universitatea din oraş care funcţionează şi astăzi.
Oraşul a fost cucerit şi de trupele lui Napoelon, dar la puţin timp după aceea a devenit un centru al rezistenţei antifranceze. În 1860 Arezzo a devenit parte a Regatului Italiei. La începutul lui iulie 1944 trupele germane, aflate în retragere, au opus o rezistenţă înverşunată în faţa oraşului, Arezzo având de suferit în urma luptelor, până când Divizia 6 blindată britanică l-a eliberat. În cimitirul militar al Commonwealth de lângă oraş se odihnesc trupurile a 1.266 de militari aliaţi (dacă ai puţină răbdare să studiezi lista celor morţi, afişată pe site-ul cimitirului, vei rămâne surprins de numărul mare de militari indieni care faceau parte din celebrele regimente de Gurkha: 4th Prince of Wales’ Own Gurkha, Rifles7th Gurkha Rifles, 3rd Queen Alexandra’s Own Gurkha Rifle etc.)
Oraşul vechi şi istoric este minunat, Piazza Grande dominând această zonă a localității. În conformitate cu concepţia urbanistică medievală, Piazza Grande este punctul central, de unde pleaca celelalte străzi şi străduţe (unele cât se poate de înghesuite). Aici se află Catedrala cu o arhitectură romanică, în spatele căreia se întinde o grădină publică ce oferă o perspectivă minunată asupra dealurilor toscane care înconjoară oraşul, Palatul Fraternităţii Laicilor (!) sau minunatul Palat Comunal, deasupra căruia fluturau, în mod simbolic, trei steaguri: cel al oraşului, cel al Italiei şi cel al Uniunii Europene. De altfel, dacă în alte zone ale Europei cu greu observi steagul albastru cu cele 12 steluţe galbene, în Italia el este afişat fără rezerve şi fără ruşine.
În piaţa centrală din oraşul nou, unde am lăsat maşina, fiindu-ne sete şi dorind să cumpăr ceva apă rece, am intrat într-un magazin dubios, de tip non-stop, în jurul cărora gravitează imigranţii, şi care era plin cu cartele și gadgeturi telefonice, plus alte minuni. Dar şi apă rece, la un preţ rezonabil. În concluzie, fără să fie la fel de asaltat de turişti precum Florenţa, Arezzo este o destinaţie agreabilă chiar pentru mai mult timp decât cele 3 ore pe care le- am petrecut noi acolo.