Un articol de Cătălina ENE ONEA
Legenda spune că insula Santorini a apărut în urma unui vis. Euphemus, fiul zeului mării, al cutremurelor și al cailor, Poseidon, cu prințesa Europa, a visat într-o noapte că a făcut dragoste cu o nimfă, fiica lui Triton, fiu al lui Poseidon cu zeița dragostei, frumuseții și a fertilității, Afrodita. Rămânând gravidă, nimfa îl roagă pe Euphemus să o protejeze de o posibilă reacție de furie a tatălui, și din pământul insulei unde ea se afla alături de argonauți, să îi creeze un loc de refugiu pentru ea și copilul pe care urma să îl nască. Deși a fost doar un vis, Euphemus a luat o bucată din pământul insulei respective, insula Anafi (apărută la cererea lui Apollo, pentru a oferi adăpost argonauților aflați în căutarea lânii de aur și prinși într-o furtună puternică), și a aruncată-o în apă, în Marea Egee. Astfel a apărut o nouă insulă, numită mai întâi Kallisti (cea mai frumoasă), și mai târziu, Thera, după numele fiului lui Euphemus, născut chiar pe aceste meleaguri. Astăzi, numele de Santorini amintește de patroana protectoare a locurilor, Santa Irini/ Sfânta Irina.
Istoria insulei este strâns legată de puternica erupție vulcanică în Epoca Bronzului mijlociu, cea care a dus la distrugerea așezării Akrotiri, leagăn al civilizației minoice, cultură de referință în zona insulei Creta și în împrejurimi. Orașul Akrotiri este situat astăzi în sudul insulei Santorini, insula-vedetă a arhipelagului insulelor Ciclade din Grecia, numele său fiind asociat des cu misterul continentului dispărut, Atlantida. Există diverse teorii și ipoteze care analizează asemănările dintre erupția vulcanică din urmă cu circa 3600 de ani și descrierile făcute de filozfoful grec Platon (428/427–348/347 v. Chr.), care în Dialogurile sale vorbește de marea putere maritimă Atlantida, scufundată în urma unei catastrofe naturale. Întreaga poveste este reeditată sub forma unei experiențe imersive în 9 D la Muzeul Lost Atlantis Experience, din Megalohori, în apropiere de Akrotiri, singurul muzeu din lume care spune povestea Atlantidei, invitând la o discuție directă chiar cu Platon, sub motto-ul „Learn the Story. Live the Myth” (trad. Învață povestea, trăiește mitul).
Tot de o erupție vulcanică se leagă și istoria recentă a insulei Santorini. Vulcanul din 1956 a făcut daune majore, urmând apoi o perioada foarte grea, de reconstrucție totală a insulei. De-abia în anii ’80, printr-o campanie de publicitate menită să transforme Santorini într-o destinație pentru nunți (în special prin prisma peisajelor care îți taie repirația), insula s-a dezvoltat foarte mult, și treptat a ajuns să fie unul din cele mai cunoscute și populare locuri de vacanță din întreaga lume, după cum mi-a povestit Erica, ghid turistic și colaborator la Hotel New Haroula, unde am petrecut câteva zile frumoase. În prezent, insula ajunge să fie vizitată de circa 5 milioane de turiști în fiecare an, o cifră gigantică, mai ales dacă ne gândim și la numărul de (doar)15 mii de locuitori permanenți.
Situată la confluența mai multor plăci tectonice și fiind în esență o insulă vulcanică, Santorini are parte zilnic de mai multe cutremure, de multe ori imperceptibile. La începutul anului 2025 s-au produs și seisme de magnititudie mai mare, care au fost resimțite, în parte, de localnici și turiști. Se pare însă că nu au fost, totuși, probleme așa de mari cum s-a scris în presa internațională… Mai toți localnicii cu care am vorbit erau chiar „supărați” pe mass-media pentru cum au „exagerat” și „creat panică”, făcând astfel să plece mulți din turiștii aflați pe insulă la momentul cu pricina, respectiv mulți alții să își anuleze călătoriile planificate, ceea ce a destabilizat oarecum economia locală, bazată în primul rând pe turismul de sezon estival (aprilie – octombrie). Drept urmare, numărul actual al turiștilor pe insulă este în prezent puțin mai scăzut în comparație cu anii trecuți.
Pentru a atrage din nou turiști pe insulă, prețurile la cazare au mai scăzut, în timp ce prețurile de la fața locului (restaurante, baruri, cluburi, magazine etc.) au crescut, în încercarea de a compensa cumva lunile mai slabe de la începutul sezonului. Foarte mulți localnici sau greci care vin pe insulă pentru joburi sezoniere nu au de lucru decât timp de 6 luni pe an, în perioada verii, când insula este împânzită de turiști din toate colțurile lumii. Atunci, în sectorul HoReCa se lucrează aproape non-stop, un angajat fiind prezent la muncă șapte zile pe săptămână, timp de 10-16 ore pe zi. „Nu este timp de odihnă vara, dormim iarna”, îmi spune râzând și Kostas, simpaticul ghid turistic de pe barca Poseidon, alături de care am fost într-o superbă croazieră pentru a descoperi insula și de pe mare.
Am ajuns în acestă croazieră de o jumatate de zi grație invitației doamnei Anna Dakoutrou de la Dakoutros Travel, o companiei de turism cu tradiție de peste 35 de ani, o afacere de familie cu suflet și pasiune, care oferă zeci de excursii și croaziere pe insulă la prețuri mai accesibile decât… „concurența”, deloc de neglijat, având în vedere că la fiecare colț de stradă pândește o nouă agenție de turism, dornică să te convingă cu oferte de călătorie din cele mai variate… .Situată în piața centrală din capitala insulei, Fira, Dakoutros Travel poate fi un punct bun de pornire în descoperirea insulei. Diferitele formate de excursii sau croaziere, cu autobuz, microbuz, barcă cu vele, catamaran ș.a., de o zi întreagă, de 2-3 ore sau de jumătate de zi fiind menite să ofere o perspectivă diferită asupra reliefului vulcanic, neapărat de vizitat și admirat atât pe străzile înguste, cât și pe apă!
Venit de la Atena pentru sezonul de vara, Kostas însoțește zilnic zeci, dacă nu chiar sute de vizitatori, dornici să desopere misterele locurilor, și este de fiecare dată martor la uimirea și fascinația de pe chipurile celor care odată ajunși acolo nu vor putea uita niciodată frumusețea văzută și (re)simțită. Așa cum mi s-a întâmplat și mie! Cu plecare la ora 3.30 PM din Portul Vechi din Fira (unde se poate ajunge la capătul a 588 de trepte, pe jos, cu măgărușul sau cu telecabina), croaziera Sunset Cruise, oferită zilnic de Dakoutros Travel, la care eu am participat la final de iulie 2025, a fost un fel de imersiune într-un univers paralel. Prima oprire a călătoriei pe mare … chiar vulcanul din imediata vecinitate a insulei Santorini, și anume insula Nea Kameni/ New Kameni, unde se poate face o drumeție până în vârful vulcanului cu cinci cratere, dintre care unul încă este activ. Inutil de explicat în cuvinte cum se simte să urci pe un munte vulcanic parțial activ, cu o înălțime de peste 1000 de metri; acestea sunt senzații de experimentat pe propria piele. Dar firește că pericolele sunt minime, altfel nu s-ar permite organizarea acestor călătorii.
Urmează apoi mica insula Palea Kameni/Old Kameni cu ale sale celebre izvoare termale, cunoscute pentru nămolul de culoare gălbuie, bogat în minerale precum sulf, fier și mangan, cu proprietăți benefice petru diverse afecțiuni reumatice, musculare sau de piele. Cum temperatura apei este de aproximativ 35 de grade Celsius, aici se poate înota chiar și iarna. Atenție însă: de preferat să nu purtați cel mai bun costum de baie, și în niciun caz de culoare deschisă, pentru a nu risca pete galbene și maronii de la mineralele din apă!
A treia oprire o reprezintă Thirasia, o pitorească așezare pescărească, în care timpul parcă stă pe loc, suspendat între impresionantele stânci și marea de o limpezime ireală. Astăzi, puținele localuri din apropierea micului port de pe insulă se deschid doar la anunțul venirii bărcilor cu turiști, care poposesc aici cateva ore, lângă plajele de pietre negre, vulcanice.
Iar așa cum numele promite, momentul-cheie al Sunset Cruise de la Dakoutros Travel este natura însăși, culminând cu un mai mult decât pitoresc apus de soare. Privit de la nivelul mării, din dreptul orașului Oia/Ia, celebru pentru priveliștea de la apus (cei mai mulți turiști se înghesuiesc pe ruinele castelului din Oia pentru a vedea apusul), soarele se pierde treptat în spatele vulcanului, lasând în urma lui contururi ca de felii de măr și pepene, mușcate parcă de vulcan în reitarerea zilnică a nașterii unui vis… peisaj de vis, culori de vis, senzații de vis, vacanță de vis!
Iar surpriza făcută de Kostas, care pe fundal de apus scoate chitara și interpretează melodii tradiționale grecești în timpul unei scurte degustări de vin de Santorini pe barcă, emoționează și deshide inimile tuturor spre frumusețea din jur, dar și spre frumusețea din interior, pe care ești acum motivat să o cauți și să o găsești, pentru a da la rândul tău ceva înapoi lumii care te-a răsfățat cu atâta mare, atâta soare, atât de multă esență de viață, izvorâtă din lucruri simple dar autentice, și de care uităm de multe ori în tumultul vieții cotidiene, uneori mult prea poluate de stres și tehnologie… Și pentru că ospitalitatea grecească nu este doar o legendă, aflând că de curând îmi serbasem ziua de naștere, Kostas a insistat să mă invite la un cocktail autentic marca Boozery, un take away bar situat chiar lângă Telecabina din Fira, foarte apreciat și căutat de turiști și localnici deopotrivă.
Și tot în capitala Fira, la Greek Wedding Show fiecare spectator care trece pragul locației de spectacole devine nuntaș, parte din familia Papadopoulos, într-un show interactiv, cu recenzii aproape perfecte. Este vorba despre punerea în scenă a unei petreceri de nuntă din anii ’40, care începe cu tradiționalul dans zorba și se încheie cu faimoasa tradiție de spart farfurii, la care sunt invitați să participe toți cei prezenți. Remarcabilă prestația tinerilor actori cu fațete multiple (mulți dintre ei școliți ca actori de musical), care întâmpină publicul ca pe membri ai familiei miresei sau ai mirelui, „descoperind” la mesele nuntașilor mulți veri Kostas și la fel de multe verișoare Eleni, pe care îi servesc cu vin și mâncare tradițională, îi scot la dans, și cărora le mulțumesc la final pentru participarea la marea nuntă în familie, conducându-i spre ieșire cu o îmbrățisare caldă. Din 2014 acest format original atrage milioane de admiratori, care în ciuda micilor aspecte uneori previzibile ale spectacolului, întărind poate, pe alocuri, mici clișee și stereoptipii despre greci, uită timp de două ore de griji și de probleme, și se trezesc strigând în cor: OOOPAAAA!!!
De mică mi-am dorit să ajung în Santorini, iar când anul acesta m-am hotărât spontan să îmi fac un cadou și să merg într-o călătorie pe insulă chiar de ziua mea, a fost ca un vis împlinit. Mi-a fost teamă ca poate visul să nu devină dezamăgire, conform zicalei românești „la pomul lăudat să nu te duci cu sacul”… Dar trecând peste mulțimea de turiști și prețurile mari (ambele inevitabile în contextul a doar șase luni de sezon tursitic), trecând și peste căldura sufocantă a lunilor de vară toridă și poate chiar și omițând unele mici „bâlbe” în anumite aspecte de organizare locală, serbându-mi aniversarea la Bar on the Cliff în capitala Fira, savurând cea mai bună portocalopita de la înălțimea caldeirei (stânca rezultată din fostul crater vuclanic) – cea care face insula de-a dreptul irezistibilă prin a sa arhitectură „supraetajată” -, și apoi scăldându-mă în seninul nemărginit al cerului sprijinit pe cupolele albastre de la Blue Domes Restaurant Oia, am simțit cu adevărat că am ajuns într-un colț de rai. „Raiul pe pământ”. Un loc cu o vibrație atât de înaltă, pe care am simțit-o, la propriu, până în măduva oaselor. O energie ca din altă lume, dând parcă un real contur fizic crezului meu din copilărie „33, fericirea mea”, pe care am tot încercat să îl creionez în cuvinte în ultimii ani (v. și Catalina Ene Onea: 33, Editura Eikon, București 2022) Și atunci, cum să nu fie asta, un vis împlinit?
Este o frumusețe care îți intră parcă în toți porii și te învăluie într-o aură care te face să te simți invincibil. Și simți că în acele secunde de foc petrecute pe insula vulcanică, nimic nu ți se poate întâmpla, pentru că ești protejat de propria persoană scăldată într-un albastru infinit, care ți-a pătruns deja iremediabil în suflet, și pe care îl vei purta cu tine oriunde în lume te vei afla. Așa am simțit eu, cel puțin, și după cum se știe: „frumusețea e în ochii privitorului”…
Nu pot decât să vă doresc să aveți și dumneavoastră parte de asemenea momente înălțătoare, în Santorini sau în locul care să vibreze exact pe matricea sufletului. E un cadou de la viață care nu are voie să fie considerat ca de la sine înțeles. E de prețuit, de pus la „banca de amintiri” (Sabina Ene) și de dat mai departe ca parte din noi, parte din ceea ce devenim după întâlnirea cu acel loc. Poate chiar un axis mundi personal…
Fotografii de Cătălina Ene Onea