Vizitele pe stancile si la manastirile de la Meteora constituie o adevarata aventura pasionanta si o experienta rara. Desigur, depinde si de starea si modul in care abordam aceste iesiri. Meteorele nu sunt numai stanci ori manastiri cu picturi, arhitectura si felurite comori. Reprezinta mai degraba un ansamblu armonios ce ofera ocazia unor calatorii spirituale atat de rare, intre cer si pamant.
Cu totii am auzit, macar in treacat, de Meteora, fiind al doilea mare complex monahal al ortodoxiei, dupa Muntele Athos. Sunt sase manastiri, una mai impresionanta decat alta, accesul la ele fiind destul de dificil chiar si in zilele noastre… ne imaginam cu greu cum se puteau descurca acum sute de ani. Stancile sunt populate de calugari de prin secolul IX, insa constructiile serioase au inceput sa apara abia prin 1400.
Manastirea Marea Meteora (Manastirea Schimbarea la Fata)
Pe platoul celei mai inalte dintre stincile Meteore, la o inaltime de 613 m, se afla manastirea cea mai reprezentativa din tot ansamblul, cunoscuta sub numele de Marea Meteora. Ridicat intre anii 1387-1388 de catre Sf. Atanasie, una dintre cele mai importante figuri ale ortodoxiei, lacasul a fost inchinat, initial, Fecioarei Maria, pentru ca apoi sa capete hramul Schimbarii la Fata.
Om foarte cultivat, Atanasie a primit o educatie temeinica de la mari maestri, mai intai la Tesalonic, apoi la Constantinopol. Foarte tanar fiind, el s-a refugiat la Athos si s-a instalat intr-un schit al manastirii Iviron. Raiduri numeroase ale piratilor l-au obligat sa paraseasca manastirea, avandu-l alaturi pe batranul sau parinte spiritual, Grigorie. Cei doi calugari s-au refugiat apoi la Meteore, in jurul anului 1340, instalandu-se mai intai intr-o sihastrie de la Marea Meteora, pe care vizitatorii o pot vedea chiar la intrarea in manastire.
Timp de zece ani, primii ai sederii lor acolo, un numar de calugari respectabili s-au adunat in jurul lor. Apoi, au decis impreuna sa urce pana in varful stancii si sa fondeze prima comunitate de la Meteora, dupa modelul monahismului de la Muntele Athos. Vreme de 600 de ani de la infiintarea sa, manastirea Marea Meteora a avut parte de numeroase atacuri si jafuri, in special din partea arabilor, incendiile producand adesea distrugeri inestimabile.
Pentru a ajunge in varful stancii, turistii sunt nevoiti sa urce cele 154 de scari. Odata ajunsi, primele cladiri intalnite sunt turnul cu mecanismul de urcare a proviziilor si pivnita cu butoaie (beciul manastirii). Acesta din urma, transformat astazi intr-un mic muzeu de arta populara, aduna toate vechile ustensile si diverse instrumente ale manastirii. In imediata apropiere se pot observa bucataria, sala de mese, spitalul, iar intr-un loc special inaltat, biserica si capelele.
Arhitectura si picturile existente, cat si transformarea beciului si a vechilor sali de mese in mici muzee, ce pastreaza obiecte pretioase, reusesc sa transmita vizitatorilor o stare atat de exacta despre viata de zi cu zi a calugarilor, si despre activitatile lor.
Cei interesati, pot vizita Marea Meteora zilnic, intre 9:00 – 13:00 si 15:00 – 18:00, exceptand ziua de marti.
(Va urma)
Mai puteti citi despre Meteora aici