Comici români cuceresc Berlinul

Stand up comedy în inima capitalei germane

Colega noastră Cătălina Ene Onea vă propune o nouă corespondență din Berlin, pentru care îî mulțumim și pe care vă invităm să o citiți, cu convingerea că va fi o lectură cât se poate de plăcută!

Acum câteva luni văd pe facebook că o fostă colegă de școală a ajuns la Berlin. Îi scriu, îmi răspunde imediat și chiar înainte de a-i propune eu să ne întâlnim, mă invită la un show de stand up comedy, în care are și ea un număr. „Stand up comedy?!”, surpriza și mirarea deopotrivă m-au ajuns instantaneu, căci, vorba românului:  „de unde până unde?” În mintea mea nu se făceau încă toate conexiunile necesare pentru a înțelege legătura colegei cu această lume fascinantă, dar mai puțin tipică pentru un full-time job. Ne-am întâlnit cu bucurie, și am văzut-o pe Luana (pe care o știu încă din școala generală, și alături de care am luptat în liceu pentru a salva cursul de germană în generația noastră, pentru că fiind puțini elevi, voiau să ne treacă la franceză!) aproape neschimbată,  parcă nici nu trecuseră 20 de ani de când ne văzuserăm ultima dată… deși experiențele de viață, și bune și rele, s-au adunat și aglomerat de ambele părți, și apasă și neliniștesc de multe ori; arta constă tocmai în puterea de a-ți păstra zâmbetul pe buze chiar atunci când îți e cel mai greu pe interior, și exact din acest crez s-a apucat Luana Matei de comedie.  A început să facă stand up comedy ca o formă de terapie și de autocunoaștere, din dorința de a se autodepăși, după cum însăși mărturisește, ceea ce între timp i-a devenit chiar jobul principal, Luana ocupându-se, pe lângă numerele de comedie pe care le creează și prezintă în fața publicului, inclusiv de  marketing, organizare de evenimente etc.

Am ajuns la evenimentul de la Ma’s Comedy Club Berlin din Reinhardtstraße 10 (culmea coincidenței, la doar două case distanță, la propriu, de Institutul Cultral Roman „Titu Maiorescu”) și am cunoscut în scurt timp artiștii serii, strânși la Berlin din toată lumea (Marea Britanie, Iran, USA, Ucraina, România ș.a.), printre care se număra și Luana.  Îi vedeam din colțul artiștilor, unde am ajuns accidental și am rămas pe toată durata show-ului, căci sala era deja plină ochi. Înainte de începerea spectacolului îi simțeam pe unii emoționați, pe alții entuziasmați, nerăbdători, unii cu notițe, alții cu exerciții de respirație – diverse ritualuri de pregătire, menite să ajute la relaxare sau, dincontră, să dea o doză în plus de motivație înainte de intrarea pe scenă. Iar apoi, fața performerilor de după numărul lor, total diferită: ușurare, relaxare de mușchi, puls rărit, deși mulți dintre ei își autoanalizează foarte critic prestația. De exemplu, Luna, care a și deschis seara – o misiune deloc ușoară, dar pe care a îndeplinit-o cu brio, făcând publicul să râdă și să se deschidă –, îmi spunea că ar mai fi vrut să spună ceva, dar lumina care atenționează că timpul se scurge în mai puțin de 1 minut, a făcut-o să se grăbească puțin. Însă tocmai aceste reacții firești fac o comedie bună, autenticitatea, curajul de a te deschide total și de a te prezenta fără nicio reținere așa cum ești, miraculoasa capacitate de a face haz de necaz, de a te privi gol în oglindă și de a accentua tocmai elementele care în altă situație ar încerca să fie ascunse, mascate, sau măcar cosmetizate.

Pe Luana, comedia o ajută acum să treacă mai ușor și  peste moartea prematură a tatălui său, care s-a stins, ca mulți alții, din păcate, brusc și fără drept la replică din partea familiei, anul trecut, într-un spital din România, la secția Covid ATI. E pentru ea o formă de vindecare să vorbească, chiar să glumească despre asta și despre multe alte teme sensibile, îmi spune Luana, deși durerea din interior este sfâșietoare… De fapt, tot o etapă foarte dificilă din viața personală, și anume un burnout intens, resimțit în perioada când trăia în Japonia, a adus-o spre  stand up comedy. A început atunci, din dorința de a se ajuta să se simtă mai bine, să aibă mici apariții în cluburile de profil din Japonia, mai întâi în limba engleză, apoi și în japoneză. În prezent, Luana s-a stabilit la Amsterdam, oraș care i-a devenit noua casă, după ce a rămas blocată acolo în timpul pandemiei. Călătorește mult, are des apariții în Olanda, Belgia, Germania, iar de curând a avut chiar primele show-uri personale în Polonia, la Berlin și Amsterdam. Comedia ei se adresează unui public internațional, în special celor vorbitori de limba engleză; de altfel, accentuează de multe ori faptul că stand up comedy este strâns legat de limba în care se face, multe glume sau ironii, sugestii, aluzii funcționând doar într-un anumit context lingvistic și bazându-se pe jocuri de cuvinte și/sau (ne)portriviri semantice intenționate.

A încercat să facă și comedie în limba română, și a fost deja de câteva ori prezentă pe scenele din București, dar față de publicul din partea de Vest a Europei, cu care s-a obișnuit în ultimii ani, publicul din România i s-a părut puțin mai conservator, respectiv mai puțin receptiv la teme atât de sensibile și personale ca sursă de umor. Iată deci și un puternic aspect intercultural evidențiat de fenomenul stand up comedy, în sine o sursă valoroasă de tematică suculentă pentru numere de comedie. De fapt, mai toți comicii se întrec în glume despre familie, sex, relații, etnicitate, religie etc., în general abordând subiecte foarte personale, pe care le prezintă într-o lumină de puternică autoironie, și ajungând de multe ori la un umor negru dus la extrem. Desigur că nu este tocmai „everyone’s cup of tea”, după cum ar spune englezul, dar vorbim de un format tânăr, fresh, fără inibiții sau limite artificial impuse, care poate oferi un contrabalans vieții stresante din ziua de azi bombardând cu probleme din toate părțile, după motto-ul „when life gives you lemons, make lemonade”. Dar pentru a se putea bucura pe deplin de această limonadă, premisa de bază este ca nu numai comicii, dar și publicul să fie dispus și deschis să își depășească anumite bariere…

L-am cunoscut în seara în care am revăzut-o pe Luana și pe Victor Pătrășcan, un alt român simpatic și glumeț, stand up comedian de meserie, la ora actuală poate cel mai cunoscut nume românesc de stand up comedy în Europa. Luana a deschis scena, iar Victor a închis-o, fiind cotat „invitatul serii” și ovaționat îndelung de fani vechi și noi, printre care se strânsese și un grup mare de români stabiliți la Berlin. Îl urmăream chiar și în timpul spectacolului cum îi felicita pe cei care ieșeau de pe scenă, încurajându-i sau ajutându-i să se bucure și mai mult de experiența de a fi pe o scenă de comedie la Berlin. Victor și-a construit chiar mai multe show-uri pornind de la chestiuni de origine și istorie personală, ca de exemplu What it means to be Romanian?, the Romanian Variant sau the Dirty Immigrant, spectacolul actual cu care este în prezent în turneu prin Europa (vezi programul complet aici: https://victorpatrascan.com/ ), discutând aspecte tragi-comice legate de viața de român, despre care vorbește deschis și relaxat și în multe interviuri. Este și aceasta o formă de a face reclamă țării de origine, de a atrage atenția asupra României, a limbii și a culturii, a micilor sau marilor superstiții de tip „românisme”, chiar dacă uneori blocată în mici stereotipii, mereu cu un umor gândit, nu „în bășcălie”, și mai ales cu sinceritatea de a-și purta cu mândrie originea prin toată lumea.

La Ma’s Comedy Club Berlin  au loc în luna august, în fiecare marți seara. spectacole de comedie în limba engleză, la care accesul costă doar 5 euro, iar weekend-urile aduc de fiecare dată mai multe show-uri individuale sau comune ale unor interpreți care umplu sala mică dar comodă, ca un mic amfiteatru de comedie, menit să te ajute să mai uiți de grijile și necazurile zilnice tocmai prin prezentarea lor dintr-o perspectivă umoristică.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.