În aceste săptămâni de vacanță, în acest context geopolitic al Uniunii Europene atât de permisiv, cum nici măcar nu visam acum două-trei decenii, având şansa de a călători prin toată Europa, este important dacă nu vital să înțelegem istoriile locurilor pe care le vedem. Să nu trecem ca peştele prin apă.
Pe o căldură caniculară, am intrat şi vizitat rapid portul Kavala, a cărui istorie este la fel de spectaculoasă ca, probabil, a oricărui colţişor din Grecia. Kavala ar fi cel de al doilea oraş ca mărime din Macedonia şi Tracia grecească după Salonic, cu aproximativ 70.000 de locuitori. Un oraş ale cărui clădiri sunt ridicate în pantă, case căţărătoare care se profilează încă de la vreo zece kilometri.
Un Eldorado al Antichității
Kavala era o oprire importantă în celebrul drum roman numit Via Egnatia care străbătea peninsula Balcanică de la est către vest, fapt ce a contribuit la prosperitate sa în epoca romană. Oraşul a fost înfiinţat la sfârşitul secolului al VII-lea î. Hr. (!!) de colonişti veniţi din insula Thassos, aflată în apropiere şi care, de pe dealul fortăreţei, se poate observa cu uşurinţă profilându-se asemeni unei ameninţări iminente. Coloniştii din Thassos au numit aşezarea Neapolis. Dar Neapolis nu era decât una din micile colonii înfiinţate de întreprinzătorii veniți din Thasos în căutarea minereurilor de aur şi argint, pe care le exploatau şi la ei acasă.
Însă, asemeni tuturor coloniilor, şi Neapolis a rupt legăturile cu metropola-mamă, chiar dacă cei din Neapolis şi-au ridicat templul din secolul al V-lea cu marmura din Thassos. Business is business şi parcă doar evreii erau mai pricepuţi decât elenii la asta! Neapolis s-a aliat cu Atena în cadrul celebrului Război Peloponesiac dintre Atena şi aliaţii ei, pe de o parte, şi Sparta şi aliaţii săi (între care se număra şi Thassos), pe de altă parte. Asediat de forţele combinate ale Spartei şi Thassos-ului, i-a rămas fidel alianţei cu Atena.
Salvat de la dispariție de poziția sa strategică
Kavala a fost decretat oraş roman în 168 î. Hr., fiind şi baza de aprovizionare a armatei lui Brutus şi Cassius înainte de înfrângerea lor în bătălia de la Phillipi (42 I.Hr.), localitate aflată în apropiere, de către Octavianus şi Marcus Antonius. Pentru Creştinătate Kavala este locul unde apostolul Petru a debarcat pentru prima oară în Europa, începându-şi activitatea misionară. În secolul al VI-lea împăratul Imperiului Român de Răsărit, Justinianus (cel care a încercat să resusciteze întregul edificiu geopolitic al Imperiului Roman prin nenumăratele sale campanii) a fortificat oraşul Kavala, încercând să-l protejeze de raidurile triburilor barbare care reuşeau să depășeasca limesul dunărean, fiind inclus în Thema Makedonia.
Încă de acum, din Evul Mediu timpuriu, bulgarii originali (şi nu sinteza de mai târziu dintre acest trib turcic şi triburile slave de la sud de Dunăre) au fost o ameninţare pentru oraşul bizantin. În 926 d. Hr. generalul Basil Klaudon a refăcut şi întărit zidurile cetăţii (care pot fi observate şi astăzi şi care domină întreagă zonă, oferind un punct de observaţie excelent pentru un teritoriu de treizeci-patruzeci de kilometri atât către Continent cât şi spre Marea Egee). Nici Kavala nu avea cum să scape de zelul distructiv al turcilor otoman sau osmanlâi (cum au fost numiţi în epocă de creştini, după numele unuia din primii lor conducători, Osman), fiind cucerit în 1387 şi distrus în 1391. Cu toate acestea, poziția sa strategică a determinat refacerea lui treptată, devenind pentru patru secole un oraş otoman, parte a muribundului Imperiu Otoman până în 1912.
Aici s-a născut Mehmet Ali, albanezul care a modernizat Egiptul
Notabilă şi de remarcat este şi naşterea în Kavala a lui Mehmet Ali, conducătorul Egiptului şi Sudanului şi întemeietorul dinastiei egiptene care avea să rămână formal la putere până în 1952. Casa în care la 4 martie 1769 s-a născut Mehmet Ali, una dintre figurile care au fermecat şi intrigat în epocă lumea occidentală, este unul din obiectivele turistice importante din Kavala. Dar care este povestea lui? Născut din părinţi albanezi (se pare că singura limba pe care o vorbea fluent a rămas toată viaţă lui albaneza, chiar dacă înţelegea şi probabil o rupea puţin şi în turcă!), ajungând ca atât de mulţi albanezi în rândurile armatei otomane, a fost trimis alături de alte trupe în Egipt pentru a readuce această regiune sub administraţia Istanbulului, având în vedere scurta dar şocanta expediţie militară a lui Napoleon Bonaparte din Orient (1798-1801).
Însă mamelucii egipteni, chiar dacă slăbiţi, au opus rezistenţă trupelor otomane. În acest context Mehmet Ali a reuşit să câştige puterea fiind privit drept o soluție de compromis de ambele părţi aflate în conflict. Însă intenţiile lui erau de o cu totul altă natură, dorea să devină conducătorul absolut al Egiptului şi nu putea realiza această cu o nobilime mamelucă puternică. Astfel încât a apelat la şiretenia balcanică, atât de specifică: a atras căpeteniile mameluce în citadela Cairo-ului sub pretextul defilării unor trupe conduse de fiul său în drum către Arabia şi şi-a pus soldaţii (albanezi, în marea lor majoritate) să le masacreze.
Au urmat o serie de reforme care au transformat Egiptul dintr-o posesiune turcă înapoiată într-una din regiunile cele mai dinamice. Mehmet Ali a încurajat procesul de occidentalizare pe scară largă atât în domeniul militar cât şi economic. Însă ambiţiile lui erau mai mari, nu doar de simplu administrator otoman al Egiptului, iar slăbiciunea puterii de la Istanbul îi oferea multe oportunităţi. Unele campanii le-a dus în numele sultanului (in Arabia, în Sudan care era un no man’s land) dar altele în nume propriu, chiar împotriva sultanului (în Siria) pentru a dobândi şi mai multă putere.
Mehmet Ali și Revoluția greacă
Cea mai cunoscută intervenţie a sa şi a forţelor egiptene a avut loc, însă, în urma rebeliunii elene, care a început în 1821 (şi de care se leagă şi celebrul episod al pandurilor lui Tudor Vladimirescu şi a colaborării sale delicate cu Eteria). După ce episodul din Principatele dunărene a fost stins de otomani, rebeliunea a izbucnit în Grecia continentală şi s-a dezvoltat ulterior în Războiul de Independenţă al Greciei (cunoscut și ca Revoluția greacă). Sultanul Mahmud al II-lea, neavând forţe armate suficient de puternice pentru a o reprima, a apelat la conducătorul Egiptului în schimbul cedării insulelor Creta şi Thassos.
Ali a trimis o forţă expediţionară importantă, 16.000 de soldaţi, 100 nave de transport şi 63 de vase de escortă sub comanda unuia dintre fiii săi, Ibrahim Pașa, însă încercarea de a anihila mişcarea insurecționară elenă s-a lovit de opoziţia marilor puteri europene (Marea Britanie, Franţa şi Rusia, aliate de conjunctură). La 20 octombrie 1827, la Navarino, forţele navale turco-egiptene au fost spulberate de flota aliată ceea ce a reprezentat o pierdere mai mare pentru Ali decât pentru sultan, având în vedere cât investise Mehmet Ali în flota sa. Nemaiputând să-şi susţină corpul expediţionar în Grecia, Ali şi-a retras în cele din urmă trupele, facilitând obţinerea independenţei de către un modest stat elen, baza viitoarei Grecii.
Un oraș râvnit de mulți
Oraşul a rămas sub control otoman până în 1912, fiind ocupat pentru scurt timp de trupele bulgare în cadrul Primului Război Balcanic, când Serbia, Muntenegru, Bulgaria şi Grecia s-au aliat între ele pentru a da lovitura de graţie prezenţei turce în Europa. Oraşul disputat ca de altfel întreaga Tracie şi Macedonie între greci şi bulgari a fost recâştigat de forţele navale elene (care au debarcat neaşteptat în zonă în 1913), conduse de faimosul amiral Pavlos Kountouriotis în timpul celui de al Doilea Război Balcanic. Șah-matul fiind dat Bulgariei de intervenția decisivă a României în vara anului 1913.
Kavala adăpostea o puternică minoritate evreiască sefardă (exterminată, ca şi cea din Salonic, de către nazişti), dar şi de greci anatolieni, expulzaţi de Turcia kemalistă în cadrul schimbului de populaţii dintre cele două state. Zona a fost reocupată de trupele bulgare în 1941, fiind atribuită Bulgariei de Germania nazistă doar până în 1944, când şi întoarcerea armelor de către România a dus la năruirea întregului sistem nazist balcanic. Adăposteşte în continuare o minoritate turcă musulmană importantă. Un oraș care merită a fi vizitat, atât datorită obiectivelor turistice, cât si plajelor din apropiere, și care găzduiește de asemenea una dintre universitățile de prestigiu ale Greciei.