Interesant este că denumirea în gaelica scoţiană a staţiunii Fort William este An Gearasdan adică Garnizoana (împrumut etimologic din limba franceză şi care se pare că a ajuns în zonă prin intermediul unui clan normando-scoţian din apropiere, clanul Colymn, care a ridicat şi castelul Invelochry după moda normandă arhitectonică și care a migrat dinspre sud) pentru că istoria aşezării are o legătură directă cu istoria violentă a regiunii Highlands, mai puţin predispusă anglicizării.
În centru se află amplasată şi maiestuoasa statuie lui Donald Cameron (1835-1905), cel de al 24-lea lider al clanului Cameron, care domină zona, ridicată în 1908. Nu am reuşit să descifrez literele care erau sculptate în soclul de piatră, dar şi dacă le-aş fi observat ar fi fost tot degeaba pentru că inscripţia era în gaelică, fără urmă de traducere în engleză. Aşa e când cunoşti numai limba engleză! Franceza nu-ţi ajută cu nimic în Highlands. De altfel, în orăşel aproape toate inscripţiile sunt bilingve, atât în engleză cât şi în gaelică. Un bun prilej pentru a constata cât de diferite sunt cele două limbi. Mai bine de 700 de locuitori chiar ar vorbi vechea limbă, ceea ce ar reprezenta cam 8% din populaţia oraşului de aproximativ 9.000 de suflete (fără a pune la socoteală turiştii care ajung aici atraşi de peisajul magnific şi de posibilităţile de a face drumeţii prin munţii din jur, fie pe jos, fie închiriind biciclete şi urmând trasee special demarcate).
Istoria oraşului se învârte în jurul contrucţiei unei fortificaţii militare de către englezi în timpul invaziei lui Cromwell. Numele i-ar veni atât de la William de Orania, gloriosul rege protestant de origine olandeză care a poruncit prima oară ridicarea unei fortificaţii de lemn în zonă, cât şi de la prinţul englez William de Cumberland, (1721-1765) fiul regelui George al II-lea. Poziţia sa strategică era evidentă, fiind atât uşor de aprovizionat dinspre mare, dar având acces şi înspre Loch Ness şi regiunea turbulentă a nordului Highlands prin sistemul de loch (lacuri interioare dar şi marine) chiar şi înainte de săparea Canalului Caledonian (Great Glen şi Loch Linnhe).
De altfel în timpul rebeliunii iacobite Fort William a fost asediat pentru scurt timp, din 20 martie 1746 până la 3 aprilie şi chiar dacă rebelii au cucerit două forturi nu au reuşit să captureze întreagă cetate. Datorită isprăvilor lui William de Cumberland după înfrângerea iacobiţilor la Culloden (uciderea tuturor scoţienilor care zăceau răniţi pe câmpul de bătălie, spânzurarea altor simpatizanţi, incendierea aşezărilor, rechiziţionarea vitelor, arestarea altor iacobiți şi trimiterea lor pentru a fi judecaţi la Londra, de unde cei mai mulţi au fost deportaţi în imperiu) a căpătat şi porecla de William Măcelarul. Recent au existat voci în Scoţia care propuneau schimbarea de urgenţă a numelui oraşului. Cert este că până în momentul de faţă acest lucru nu s-a întâmplat.
Dacă pe naivii şi prost echipaţii scoţieni rebeli i-a masacrat fără milă la Culloden, în schimb, pe continent, francezii au învins de mai multe ori forţele protestante conduse de William care, întors la Londra a fost umilit de tatăl sau, regele George al II-lea, forţat să-şi dea demisia din toate funcţiile. A murit obez, în urmă unui atac de cord.
Din nefericire, doar câteva ziduri ale vechi cetăţi mai sunt păstrate astăzi. Construcţia terasamentului caii ferate ar fi dus la înlăturarea multor vestigii medievale deosebit de importante pentru istoria locului. Staţiunea este însă minunată.